Localitatea Cristeşti, sat străbun de răzeşi ai lui Ştefan cel Mare şi Sfânt, reşedinţă a comunei cu acelaşi nume, apare în unele documente de la sfîrşitul secolul al XVI-lea. Sub raportul vechimii, originea satului se pierde în negura veacurilor, necunoscîndu-se data sigură a înfiinţării lui. Materialele arheologice descoperite pe teritoriul satului dovedesc existenţa în zona Cristeştilor a unei populaţii din perioada neolitică.
Numele vechi al acestei aşezări este Cârsteşti şi este pomenit pentru prima dată în documentul din 12 aprilie 1586, găsit la Mănăstirea Coşula, aparţinând lui Petru Voievod. Fragmentele ceramice descoperite pe teritoriul satului dovedesc existenţa unor aşezări omeneşti bine organizate încă din sec. Xlll- XlV.ln acest sens există două ipoteze, care se bazează pe date arheologice şi anume :
- una din Silişte, cum că ar fi existat sub denumirea de Lipneni Vale sau Balta Ochi, cum i se spune acum;
- că vatra satului în trecut ar fi fost ceva mai la nord cu cca 2 km de actuala vatră, la locul numit Silişte ( azi pe teritoriul satului Orăşeni-Deal).
Satul Oneaga datează din sec. al XVll-Iea sub numele de Slobozia Secătura, nume simbolic al sărăciei ce domnea in acele locuri. Satul Schit-Orăşeni (Maici sau Mănăstirea) s-a numit astfel de la schitul de călugăriţe care s-a ridicat în pădurile ce acopereau acele locuri în anul 1772. Pe lângă chiliile maicilor, mai erau în apropierea schitului casele meseriaşilor mănăstirii ca: ciubotari, Cojocari, pânzari, scutelnici.
Satul Unguroaia reprezintă o aşezare nouă în comuna Cristeşti şi datează de mai puţin de 100 de ani.
Procesul de formare si condiţiile în care au apărut satele comunei Cristeşti nu au fost deloc simple. În teritoriu s-au aşezat şi oameni care făceau parte din diferite categorii, cum au fost bejenarii care-şi căutau o soartă mai bună , liudi aflaţi în slujba vorniciei din Botoşani şi alţii.
Se cuvine să reţinem şi faptul că în satul Cristeşti există încă o bisericuţă din lemn, construită în secolul al XIX-lea ce a constituit loc de pelerinaj, rugăciuni dar şi de educaţie a cetăţenilor prin grija preotului paroh.
ln perioada 1955 loturile individuale de pământ erau comasate. In 1962 s-a trecut la colectivizarea forţată prin crearea de gospodării agricole colective, care ulterior au fost numite cooperative agricole de producţie.
După anul 1965 multi săteni s-au angajat în întreprinderile de stat din municipiul Botoşani şi s-au calificat la locul de muncă sau prin şcoli profesionale.
Ca urmare a evenimentelor din decembrie 1989, cooperativa agricolă de producţie s-a desfiinţat (1991-1992) şi a urmat punerea in aplicare nr.18/1991, de retrocedare a terenurilor agricole către proprietarii de drept.